Văzând aspectul parcării, Biltmore Threads nu arăta atât de rău pe cât sugerase Will Reed. În acest moment al zilei, locul arăta de parcă cel puțin cincizeci de oameni lucrau acolo. La genul acesta de fabrică, Kate presupunea că munca se efectuează în schimburi, ceea ce înseamna că alți cincizeci de oameni vor veni probabil mai târziu, pentru tura de noapte.
Merseră înăuntru, intrând într-un hol murdar. O femeie care stătea în spatele unui ghișeu se uită la ele cu o expresie ciudată. Era evident că nu aveau parte de prea mulți vizitatori.
– Vă pot ajuta? întrebă ea.
DeMarco făcu prezentările și după ce își prezentară legitimațiile, femeia de la ghișeu le dădu accesul printr-o ușă aflată la capătul holului. Aceeași femeie se întâlni cu ele acolo și apoi le conduse pe un hol mic. La capătul holului, deschise un set de uși duble, care duceau spre sala de producție a Biltmore Threads. Un număr considerabil de războaie de țesut și alte echipamente, pe care Kate nu le mai văzuse vreodată, lucrau de zor. De cealaltă parte a sălii, un stivuitor compact transporta în depozit un palet cu pânză stivuită.
După ce le conduse cu grijă pe marginea sălii, femeia se opri în fața unei alte uși și le îndemnă s-o urmeze înăuntru. Aici era un hol îngust cu cinci uși. Femeia merse la prima și bătu la ușă.
– Da? bubui vocea unui bărbat dinăuntru.
– Avem vizitatori, spuse femeia înainte de a deschide ușa. Două doamne de la FBI.
După o pauză de câteva secunde, ușa se deschise. Un bărbat cu păr brunet și cu ochelari groși le întâmpină. Le studie din cap până-n picioare, dar nu din nervozitate, ci din pură curiozitate.
– FBI? întrebă el. Cu ce vă pot ajuta?
– Ne puteți acorda un minut din timpul dumneavoastră? întrebă Kate.
– Desigur, spuse el, stând deoparte și permițându-le accesul în biroul său.
În birou nu era decât un singur scaun, exceptându-l pe cel din spatele biroului lui. Nici Kate, nici DeMarco nu se așezară pe el. Nici bărbatul cu părul brunet nu se așeză, alegând să stea și el în picioare.
– Presupun că dumneavoastră sunteți supervizorul? întrebă Kate.
– Sunt managerul regional și supervizorul schimbului de zi, spuse el. Întinse repede mâna, părând oarecum jenat că uitase să facă asta mai devreme. Ray Garraty.
Kate strânse mâna oferită și apoi își arătă legitimația. După aceea, scoase din buzunar bucata de material de la locul crimei soților Nash.
– Aceasta este o bucată de material de la locul unei crime comisă recent, spuse ea. Și credem că ar putea fi esențială în prinderea unui criminal. Laboratorul de criminalistică a găsit bumbac de bambus în ea și am înțeles că Biltmore Threads folosește în mod regulat bumbacul de bambus.
– Așa este, spuse Garraty. Vruse să ia punga, dar ezită înainte de a întreba: Se poate?
Kate clătină din cap și i-o dădu. Garraty o privi îndeaproape și dădu din cap.
– Fără a o studia mai în detaliu, nu vă pot spune nimic concret, dar da, pare să aibă ceva bumbac de bambus în ea. Știți de unde provine materialul?
– Presupun că dintr-o pătură, spuse Kate.
– Așa pare, spuse Garraty. Și, deși nu sunt sută la sută sigur, cred că poate a fost proiectat și fabricat aici.
– Chiar aici la Biltmore Threads? întrebă Kate.
– S-ar putea.
Garraty îi dădu înapoi lui Kate punga de plastic și se îndreptă mai apoi spre un dulap vechi, ascuns în colțul din spate al biroului său mic. Deschise ultimul sertar și, după ce căută puțin prin el, scoase două cărți diferite. Amândouă erau destul de mari și, în timp ce o răsfoia pe una dintre ele, Kate văzu că erau ambele erau cataloage de inventar.
– Culoarea și designul pare a fi familiare, explică Garraty, în timp ce răsfoia paginile. Dacă a fost făcut aici, va fi într-una dintre aceste cărți.
Era un gând palpitant, dar Kate nu era prea sigură ce însemna asta. Dacă pătura în cauză fusese produsă la Biltmore Threads, chiar va deschise atât de multe posibilități? Trebuia să mai pună multă întrebări înainte de a ajunge la o astfel de concluzie.
– Chiar aici, spuse Garraty. Întoarse cartea cu fața spre ele și le indică una dintre păturile enumerate pe o pagină, poziționată la aproximativ trei sferturi din una dintre cărți. Vi se pare că se potrivesc?
Atât Kate cât și DeMarco studiau pagina. Kate se uită de colo-colo, asigurându-se că asemănarea nu există doar în capul ei. După câteva secunde, DeMarco răspunse în locul ei.
– Materialul pe care îl avem noi este decolorat, dar este același. Are chiar și acel model mic în carouri de un alb decolorat.
– Ei bine, este decolorat din cauză că este un produs mai vechi, spuse Garraty. Arătă spre un rând din descrierea articolului. Scrie chiar aici că producția lui a început în 1991 și a fost scos din ciclul nostru de producție în 2004.
– Deci ați produs această pătură timp de treisprezece ani? întrebă DeMarco.
– Da. A fost un articol foarte popular, de aia l-am și recunoscut așa de repede.
– Cu alte cuvinte, ultima dată când această pătură a ieșit din depozitul dumneavoastră a fost în 2004, spuse Kate. Însemnând că această mostră are undeva între cincisprezece și treizeci de ani.
– Exact.
“Ei bine, chiar dacă ar exista o legătură cu pătura”, se gândi Kate, “ fereastra asta de treizeci de ani îngreunează totul.”
– Domnule Garry, de cât timp ocupați această funcție?
– Aproape douăzeci și șase de ani, spuse Garraty. Mă voi pensiona anul viitor.
– În timpul petrecut aici, firma Biltmore Threads i-a angajat pe Scott sau Bethany Langley, sau pe Toni sau Derrick Nash?
Garraty se gândi la asta pentru o clipă și apoi ridică din umeri.
– Numele nu îmi sună cunoscute, dar dacă vorbim de o perioadă mai mare de zece ani, ar trebui să verific registrele. Sunt foarte mulți angajați care intră și pleacă de aici.
– Cât de repede puteți afla ceva sigur? întrebă DeMarco.
– Într-o oră.
– Am fi recunoscătoare, spuse Kate. Și dacă nu vă deranjează, mai am o întrebare. Ați avut vreun angajat care v-a cauzat probleme dumneavoastră sau fabricii în ultima lună? Vreun scandalagiu sau o persoană pe care ați supravegheat-o mai îndeaproape dumneavoastră sau altcineva din conducere?
– Este amuzant că mă întrebați, spuse Garraty. Am fost nevoit să concediez un tip acum două săptămâni. Venea la lucru drogat și suntem destul de siguri că fura material. Când l-am confruntat în legătură cu aceste probleme, a devenit violent și am fost nevoit să apelez la pază. Și din cauză că avem un singur paznic, poliția s-a implicat și, în cele din urmă, a fost arestat. Dar a fost eliberat a doua zi.
– Fura material? întrebă DeMarco, cu un val de emoție în voce.
– Da…dar nu acesta, spuse el, arătând spre punga de plastic. Linia aceasta a fost întreruptă, nu mai avem acest material în depozit de ani de zile. Nu, mai târziu, după ce s-a calmat, a venit și ne-a spus, că fura pentru niște proiecte pe care iubita lui le crea. Are un magazin Etsy sau așa ceva.
– Ne puteți da un nume? întrebă Kate.
– Travis Rogers. Are vreo treizeci de ani. Are cazier, cred. Câteva infracțiuni violente ușoare. Dar aici, la Biltmore Threads, încercăm să le oferim oamenilor o a doua șansă.
– Este localnic? întrebă DeMarco.
– Da, din Whip Springs. Vă pot da adresa lui.
– Din nou, am fi recunoscătoare, spuse Kate.
Garraty le conduse afară din biroul său și înapoi pe același traseu pe care recepționera le aduse, doar că în sens invers. Înapoi jos în hol, Garraty vorbea cu recepționera, în timp ce Kate și DeMarco erau înghesuite de ușile holului.
– Pătura fabricată aici, spuse DeMarco. Crezi că este doar o coincidență înfiorătoare?
– Ar putea fi. Tind să cred asta, având în vedere că pătura n-a mai fost fabricată de atât de mult timp. Mă face să mă întreb, totuși…
– Să te întrebi ce?
– Indiferent de unde e pătura, știm că este veche…minim cincisprezece ani și maxim treizeci. Și dacă e așa, înseamnă că cineva a păstrat-o. Dacă nu are o oarecare însemnătate sau semnificație pentru tine, de ce să folosești un lucru atât de vechi?