Alicia se încruntă când mai multe becuri de deasupra se aprinseră orbitor, apoi se sparseră. Privi în sus, în spatele capului lui Damon, când Warren urlă de pe grinzi ceva, cum că ar fi fost un scurtcircuit pe la fire. Își ascunse zâmbetul de-abia vizibil și îl înconjură pe Damon cu brațele, în încercarea de a-i scăpa pe cei din club de o grămadă de muncă suplimentară.
- În ce te costumezi? Chad îl întrebă pe Nick, când se alăturară din nou grupului.
- Voi fi versiunea din secolul al XXI-lea a lui Billy the Kid, răspunse Nick cu o figură serioasă.
- În termeni simpli, rosti Alicia monoton, se costumează în el însuși.
Toată lumea râse pe înfundate când Nick dădu din umeri și se duse în spatele barului pentru a-i ajuta pe Quinn și Kat. Alicia icni brusc și se îndreptă în grabă spre partea din spate a clubului, urmată îndeaproape de Damon, cu un aspect de prădător.
- Despre ce crezi că este vorba? întrebă Chad cu o sprânceană ridicată.
- Tu ce crezi? zâmbi Devon cu superioritate.
Trevor îi aruncă o privire lui Envy și se încruntă dându-și seama că, dintr-o dată, ea părea un pic palidă.
- Ești bine, Envy? întrebă delicat.
Envy își ridică bărbia într-un zâmbet luminos și minți:
- Sigur, sunt foarte bine
Trevor sări să o prindă de îndată ce ochii ei se închiseră.
- Envy, sări și Chad s-o prindă, rămânând nemișcat în timp ce Trevor o lăsă încet pe podea. Ce naiba s-a întâmplat?
Devon se mișcase în același timp cu Trevor, dar Trevor era mai aproape de Envy când aceasta căzuse. Se lăsă în genunchi lângă Chad și îi cuprinse bărbia lui Envy cu palmele.
- Envy, șopti Devon, mângâindu-i pielea cu degetul mare. Hai, iubito, deschide ochii.
- A dormit suficient? întrebă Chad acuzator.
Envy își strânse ochii închiși auzind sunetele care veneau înspre ea, apoi gemu, înainte să-i deschidă prin clipiri dese. Se încruntă când toți cei trei bărbați suspinară în același timp, ușurați.
- De ce mă priviți toți așa? întrebă Envy și privi în jur, confuză. Am căzut?
- Ai leșinat, explică Chad subit, răzbunându-se un pic pentru îngrijorarea cu care ea îl sufocase. Ești bine?
Envy îi apucă mâna și se ridică încet.
- Da, probabil că este din cauza agitației. M-am simțit atât de bine, încât cred că am uitat să mănânc sau ceva.
Trevor dădu din cap, auzind minciuna din vocea ei.
- Nu cred asta. Își scoase telefonul și formă rapid un număr. Telefonul sună de câteva ori, apoi răspunse o voce familiară și caldă.
- Alo, zâmbi Trevor, bună ziua, doamnă Tully, sunt Trevor.
- Trevor, dragă, ce faci? întrebă doamna Tully.
- Sunt bine, dar am nevoie de o favoare imensă. Îi privi pe Chad și Devon, care o ajutau pe Envy să se așeze pe unul dintre scaunele mai moi din jurul măsuțelor joase.
Doamna Tully zâmbi.
- Dacă pot, te ajut cu cea mai mare plăcere.
- Sunt la Moon Dance și Envy tocmai a leșinat. Acum pare bine, dar cred că ceva nu este în regulă. Aveți câteva minute să veniți aici și să o vedeți? întrebă Trevor.
- Sigur că da, răspunse doamna Tully. Dă-mi vreo 20 de minute, să-mi iau geanta și vin cu mașina.
Trevor zâmbi:
- Bine, ne vedem curând.
- Bună decizie, spuse Devon, șocând pe toată lumea.
*****
Jason stătea întins pe salteaua groasă, între somn și realitate, la câțiva metri de locul în care Tiara și Zachary făceau dragoste din nou. Îi putea auzi chiar și în starea lui de semiconștiență îi simțea extazul ei ca o mângâiere pe propria piele încinsă. Își cufundă ceafa în pernă când extazul se înteți fără să știe că inelul de pe mâna lui începuse să strălucească.
Expresia lui Jason se întunecă și, brusc, se trezi stând la capătul patului Tiarei și al lui Zachary, privind ceea ce doar simțise cu câteva secunde în urmă. Aproape că răsuflă ușurat, dându-și seama că visa. Cum ei nu-l văzuseră stând acolo, Jason ocoli patul, pentru a-i putea vedea fața Tiarei. Ochii i se măriră la vederea ei, și încercă să-și întoarcă privirea, dar îi era imposibil.
Ochii îi căzură pe Zachary, privindu-i corpul mișcându-se deasupra Tiarei, și făcu un pas înapoi. Pentru o clipă, Zachary se transformase în el, apoi revenise tachinându-l cu ceea ce el nu putea avea.
Jason simți brusc ceva în mână și privi în jos, la pumnalul încleștat între degetele lui. Mânerul se simțea rece pe pielea înfierbântată, iar tăișul părea că strălucește tentându-l să îl folosească.
Vocea Tiarei răsună, strigând numele lui Zachary, iar Jason privi, detașat și îngrozit, în timp ce mâna i se ridică și înfipse cuțitul direct în șira spinării lui Zachary. Țipetele de plăcere ale Tiarei se transformară în urlete de teroare era un sunet mângâietor pentru urechile lui Jason. Privi în jos, către pat, cum sângele curgea din rana din spatele lui Zachary, îmbibând salteaua.
Jason își recăpătă brusc controlul asupra corpului și se smulse din vis, cu o forță atât de mare, încât se ridică în fund în pat. Doar prin puterea voinței reuși să se abțină să nu țipe la o scenă atât de oribilă. Se simți din nou cuprins de extazul Tiarei și își înfipse degetele în păr, luptând cu lacrimile ce-i ardeau ochii. Incapabil să înțeleagă tumultul emoțional, se dădu jos din pat și ieși în grabă pe ușa din față, simțindu-se ca un trădător.
Pentru el, nu conta dacă fusese un vis sau nu visele erau o extensie a ceea ce-și dorea inima, iar inima lui Jason o dorea pe Tiara.
*****
Nighthawk stătea lângă același copac îndepărtat pe care-l bântuia când și când, din prima noapte petrecută de Tiara la cabană. Știa că are pusă deoparte o cameră liberă, lângă camera Tiarei, dar, cu cât se apropia mai mult de ea când era singură cu Zachary, cu atât simțea mai multe emoții. Și nu orice fel de emoție în principal, era vorba despre dorință, care îl lovea în valuri.
La început, fusese surprins că simte ceva și se bucurase de mângâierea pasageră. Dar, în loc ca dorința Tiarei să fie potolită părea a fi singurul lucru pe care îl făcea cu Zachary când erau singuri. Aveau noroc dacă reușeau să doarmă o oră atunci când se întâlneau. Singura ocazie cu care Nighthawk nu îi simțise pornirea senzuală fusese atunci când vizitau cimitirele, pentru lecțiile ei cu Craven.
Nighthawk își alungă din cap țipetele pasionale ale Tiarei când îl observă pe Craven, care i se alăturase sub copac.
Sprânceana argintie a lui Craven se ridică, simțind cum legătura de sânge stabilită cu Tiara se intensifică, datorită sosirii lui. Toată săptămâna strânsese suflete, încercând să-și construiască armata și își declanșase de mai multe ori propria dorință, până la punctul de a simți același lucru ca Tiara dar, fiind un demon pur, avusese opțiunea de a nu și-o satisface. Nevoia nu îl dădea de gol în fața sufletelor, așa cum se întâmpla cu Tiara. Asta era descendența slabă a mamei sale nu a lui.
Nu era atât de simplu să se afle acum atât de aproape de pasiunea Tiarei, dar lui Craven nu-i plăceau lucrurile simple îl plictiseau. Totuși, dorința de a atinge pe cineva începea să se strecoare lent în ființa lui. Nu conta dacă el deținea controlul, dorința apărea din când în când și știa că, în curând, va trebui s-o satisfacă, altfel nu-i putea transfera controlul Tiarei atunci când exersau.