Danilo Clementoni - Întoarcerea Pe Pământ

Danilo Clementoni

Întoarcerea pe Pământ

Aventurile lui Azakis și Petri

Titlul original: Il Ritorno

Traducere: Monica Diaconu

Prezenta carte este o opera de ficțiune. Orice nume, personaje, locuri sau organizații menționate sunt rodul imaginației autorului, scopul lor fiind autenticitatea poveștii. Orice asemănare cu evenimente sau persoane reale, în viață sau decedate, este pur întâmplătoare.

ÎNTOARCEREA PE PĂMÂNT

Copyright © 2013 Danilo Clementoni

Prima ediție: Noiembrie 2013

Ediția în limba engleză: Septembrie 2016

Traducere: Monica Diaconu

Publicată și tipărită pe cont propriu

facebook: https://www.facebook.com/danilo.clementoni

blog: dclementoni.blogspot.it

e-mail: d.clementoni@gmail.com

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a prezentei publicații nu poate fi reprodusă sub nicio formă, inlcusiv prin orice sisteme mecanice sau electronice, fără acordul prealabil scris al autorului,cu excepția unui fragment scurt, extras în scopurile recenziei.

.

Soției și fiului meu, pentru răbdarea și sugestiile prețioase, care m-au ajutat să-mi îmbunătățesc atât povestea cât și pe mine personal.

Mulțumiri speciale tuturor prietenilor pentru susținerea lor nesfârșită și pentru că m-au încurajat să termin această lucrare. Fără ei, nu ar fi văzut lumina tiparului.

Aș vrea să-i mulțumesc lui Monica Diaconu, traducătorul meu, pentru munca depusă la această carte și pentru dedicarea în finalizarea acestei traduceri.

Cuprins

  Introducere

  Nava spațială Theos – La 1.000.000 km de Jupiter

  Planeta Pământ – Tell el-Mukayyar – Iraq

  Nava spațială Theos– Orbitând în jurul lui Jupiter

  Nassiriyya – Hotelul

  Nava spațială Theos– Alerta de proximitate

  Nassiriya – Restaurantul Masgouf

  Nava spațială Theos– Obiectul misterios

  Nasiriyya – Cina

  Nava spațială Theos– Analiza datelor

  Nasiriyya – După cină

  Nava spațială Theos– Bătrânii

  Nasiriyya – Trezirea

  Nava spațială Theos– Imagini ale Pământului

  Tell el-Mukayyar – Săpăturile

  Nava spațială Theos – Teribila descoperire

  Tell el-Mukayyar – Sarcofagul

  Nava spațială Theos– Centura de asteroizi

  Tell el-Mukayyar – Atacul nocturn

  Nava spațială Theos– Figura de pe Marte

  Tell el-Mukayyar – Surpriza din noapte

  Nava spațială Theos– Orbitarea Pământului

  Tell el-Mukayyar – Deconspirarea

  Nava spațială Theos– Ultimele pregătiri

  Tell el-Mukayyar – Cei patru paznici strălucitori

  Tell el-Mukayyar – Contact

  Tell el-Mukayyar – Recuperarea

  Nava spațială Theos Spacecraft – Musafiri la bord

  Nava spațială Theos– Dezvăluirea

  Referințe bibliografice

 1

  2

  3

  4

  5

  6

  7

  8

  9

  10

  11

  12

  13

  14

  15

  16

  17

  18

  19

  20

“Eram pe drumul înapoi. Trecuse doar un an din anii noștri solari de când am fost forțați să părăsim planeta în grabă, dar pentru aceștia, echivalentul în ani pământești era de 3.600. Ce vom găsi?”

Introducere

A douăsprezecea planetă, Nibiru (planeta trecerii) cum era denumită de către sumerieni, sau Marduk (regele cerurilor) cum i se mai spunea de către babilonieni, este, de fapt, un corp ceresc care orbitează în jurul soarelui nostru, având o rotație de 3.600 de ani. Orbita sa este îndeosebi eliptică, retrogradă (rotindu-se în jurul soarelui în direcția opusă față de celelalte planete) și înclinată vizibil față de planul sistemului nostru solar.

Fiecare apropiere ciclică a cauzat aproape întotdeauna transformări interplanetare imense în sistemul nostru solar, atât la nivelul orbitelor cât și al conformației planetelor care îl formează. În timpul unei asemenea tranziții tumultuoase, impresionanta planetă Tiamat, localizată între Marte și Jupiter, având o masă de aproximativ nouă ori mai mare decât a Pământului actual, bogată în apă și dotată cu 11 sateliți, a fost distrusă în urma unei coliziuni cataclismice. Una dintre cele șapte luni care orbitau Nibiru a lovit gigantica planetă Tiamat, rupând-o efectiv în două, și aruncând cele două jumătăți pe două orbite opuse. În următoarea tranziție (”a doua zi” a Genezei), restul sateliților aparținând de Nibiru au încheiat procesul, distrugând complet una dintre cele două secțiuni formate în urma primei coliziuni. Resturile generate în urma multiplelor impacte au creat ceea ce denumim azi ”centura de asteroizi” sau ”brațară de ciocane” cum mai este denumită de sumerieni. Aceasta a fost parțial acaparată de planetele învecinate. Jupiter, în special a captat majoritatea resturilor, crescându-și astfel semnificativ masa.