Amy Blankenship - O Lumină În Inima Tenebrelor стр 16.

La o distanță de câțiva metri, Kyou îl privi pe tânărul pe nume Tasuki întinzându-se și luând mâna fetei cu ochii verzi și simți nevoia să rupă degetele jignitoare ale tânărului îndrăzneț. Se puteau citi clar in ochii si gândurile lui sentimentele nevinovate ale tânărului pentru fată, dar el totuși nu avea încredere in el.

Kyou văzuse jocul ăsta de multe ori în viața de noapte. Un tânăr care dă fetei băutură și apoi profită de naivitatea ei. Ochii i s-au înroșit, urmărind pe băiat conducând fetele pe ringul de dans. Kyou a simțit nevoia de a lua fata cu părul roșcat și de o ascunde de oricine care i-ar face rău sau care ar vrea să o aibă.

Se lecui de unul singur de această posesivitate față de fată. Dacă ea ar fi fost cea care ține Gardianul Inimii de Cristal, atunci ce ar trebui să facă? Kyou știa un lucru sigur... înainte să-l lase pe Hyakuhei să o ia, o va ucide el cu mâinile goale.

Dacă legenda era adevărată și Hyakuhei ar fi pus mâna pe puterea Gardianului Inimii de Cristal, nu-l va mai putea opri.

*****

Kamui stătea invizibil, pe unul dintre difuzoarele imense în fața DJ-ului, vizionând ringul de dans unde Kyoko și Suki dansau cu un tânăr. A ridicat o sprânceană când a observat cine era tipul ăsta. Un zâmbet foarte secret i-a înclinat buzele, văzând nuanța de ametist care se lipi de băiat.

Atenția sa revenise la celălalt bărbat care urmărea preoteasa. El încercase deja să oprească atracția o dată când Kyoko era încă activ, dar cel mai vechi protector era la fel de încăpățânat ca întotdeauna. Vibrațiile pe care Kyou le dădeau erau grele și puțin colorate.

− Kyou, la ce te gândești? Kamui se întrebă cu voce tare știind că nu putea fi auzit sau văzut. Vizionându-l pe Kyou cum o privea pe Kyoko a recunoscut mâna sorții de îndată. Întotdeauna soarta a atras gardienii în fața preotesei lor... indiferent din ce lume sau viață.

Își dorea pe ascuns să aranjeze ca Toya și Kyou să se întâlnească, dar era conștient ca nu e bine să încerce să-și folosească oricare dintre puterile lui asupra lui Kyou. Simțea frisoane reci pe brațe, gândindu-se că l-ar putea enerva pe gardianul periculos de aur.

Privirea scrută mulțimea din nou, știind că Kyou nu era cel de care trebuia să se îngrijoreze. În club erau alți oameni care nu erau oameni, dar putea să simtă întunericul adevărat apropiindu-se în orice moment. Se întrebă dacă Kyou simțea și el la fel.

Kamui dădu din cap lui însuși. Cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut face acum era să o ajute pe Kyoko să-și ascunde puterile de ochii curioși. Cu acest gând a sărit de pe difuzoare, dar picioarele sale nu au atins niciodată podeaua clubului de dans.

Capitolul 4

După ce trioul a intrat în ringul de dans aglomerat, Suki și Kyoko au început să-și unduiască corpurile pe ritmul muzicii lăsându-l pe Tasuki să privească fascinat. Corpurile încălzite din jurul lor le-au făcut pielea să se înroșească pe măsură ce alcoolul le-a trecut prin vene.

Trupul lui Suki s-a apropiat de cel al lui Kyoko, și-au înfășurat brațele în jurul gâturilor și au început să se rotească. Râzând la glumele lor, dansau ca amanții pierduți în ritmul muzicii. S-au învățat una pe alta să danseze așa, în școala primară, cu mult timp în urmă.

Prinse în vârtejul distracției pure și nepervertite, fetele au uitat pe moment de însoțitorul lor.

Tasuki le privea pe cele două prietene dansau pasional și simți căldură în obraji. Ooo. Trupul lui reacționa la scena care se juca în fața lui. Simțea ca și cum respirația i-ar fi lovit plămânii. Observând corpul lui Kyoko care se frecă de la lui Suki în timp ce mâinile li se plimbă pe trupul celeilalte, era aproape mai mult decât putea să suporte.

Dându-și seama ca voia să ia și el parte, Tasuki și-a forțat picioarele să se miște înainte de a-și pierde cumpătul.

Oprindu-se chiar în fața lui Kyoko, îi putu vedea ochii închiși, în timp ce se mișca lângă Suki. Privirea lui o întâlni pe a lui Suki, în timp ce ea zâmbi și se mută încet în spatele lui Kyoko, mângâindu-i coapsele. Spera ca Tasuki sa aibă destulă prezență sa danseze cu Kyoko în felul ăsta.

− De ce nu vii și tu? E foarte tareee! râse ea apucându-l pe Tasuki de curea și lipindu-l de Kyoko.

Ochii lui Kyoko se lărgiseră de șoc, simțind un trup tare, cu totul masculin, lipit de ea, într-o manieră foarte intimă. O roșeață îi aprinse obrazul când își dădu seama că Tasuki o ținea aproape. − Hei, zâmbi cu timiditate, hotărând că îi plăcea cum îi simțea corpul lui față de al ei. Știa că poate avea încredere în el să nu depășească limitele. El a fost întotdeauna un gentleman.

Simțindu-se puțin îndrăzneață, Kyoko a continuat să danseze cu Suki în spatele ei, punând mâna pe umărul lui Tasuki... încurajându-l puțin.

Tasuki nu mai avea nevoie decât de o singură mișcare, îi strânse șoldurile lui Kyoko și începu să se miște cu corpul ei. Simțea că era în rai, dansând cu fata visurilor sale lângă el. Senzația că fiecare trăsătură a corpului ei care se freacă de el era o tortură dulce pe care nu o trăise niciodată.

Ochii săi maro se umeziră seducător, în timp ce-și simțea tot corpul ca și cum ar fi fost de foc și voia să simtă cât mai mult din ea. Apăsându-se mai aproape de Kyoko, începu să o preseze, mișcându-și corpul încălzit odată cu ea ca un iubit de mult pierdut.

Kyoko privi în ochii lui Tasuki și observă că pentru prima dată erau ca niște fulgi minunați de ametist stropiți în orbitele lui de ciocolată. − Frumos... a fost singurul cuvânt care a venit în minte. Cu cât arăta mai adânc... cu cât îi amintea mai mult despre Shinbe.

*****

Starea de spirit a lui Toya nu s-a îmbunătățit de când a mers la dojo-ul din colegiu, sperând să facă ceva forță. Se gândise că ar fi trebuit să plece mai repede, după ce a spart sacul de box de cinci sute de dolari. Nu este vina lui că își imaginea chipul lui Kotaro când îl lovea.

− Fată proastă! a mârâit. De ce trebuie să fie întotdeauna așa de greu de abordat? Nu privi nimic în mod deosebit, gândindu-se la gardienii enervanți cu care Kyoko ieșise.

Se simțea încă afectat de când auzise mai devreme vocea lui Kotaro în apartamentul lui Kyoko. Nu i-ar fi plăcut nimic mai mult decât să-i rupă capul bărbatului ăsta și să-l arunce acolo unde soarele nu ajunge niciodată. Toya avea întotdeauna un al șaselea simț despre lucruri, iar simțurile îi spuneau că Kotaro nu era ceea ce părea a fi.