.1) Totul se iartă celor care iubesc mult. În vremea aceea, unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le șteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: Omul Acesta, dacă ar fi proroc, ar ști cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El, ar ști că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a șters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îți spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. (Luca 7:36-50)
Această pildă reflectă realitatea umană. Toți, mai puțin fiii lui Dumnezeu, păcătuiesc și trebuie să răspundă pentru eșecurile lor în fața Creatorului. Chiar dacă păcatul omenesc este sângeriu, există posibilitatea iertării divine și a milei. Să fie oare posibil? Iisus dă exemplul femeii dedicate, care nu se dă în lături din a-I fi pe plac. Așa va fi și judecata. Cei care se recunosc ca fiind păcătoși în timpul vieții vor fi spălați de păcate. Pentru că multe le sunt iertate celor care iubesc cu adevărat.
.2) Iubirea ca renunțate și suferință. Într-o relație între prieteni, rude, Dumnezeu și umanitate, și între doi parteneri, este foarte ușor să spui că iubești. Mulți nici nu știu puterea spuselor lor. Cel care iubește cu adevărat arată că-i pasă, arată dedicare, oferă companie, ghidează, știe cum să demonstreze ce simte în momentele potrivite, suferă pentru celălalt și renunță chiar și la stima de sine retrăgându-se definitiv pentru binele celuilalt. Renunțarea la celălalt este foarte dureroasă, dar necesară în unele cazuri. Exemplele sunt: renunțarea lui Iisus pe cruce pentru noi toți, renunțarea părinților la fiul rebel, despărțirea din cuplu. Cu aceste ocazii, distanța și timpul ne învață multe și întăresc sentimentul sau îl alungă de tot. Totuși, această sinceritate în sentimente va exista întotdeauna. A iubi pe cineva și a te da cu totul demonstrează cât de mult iubești acea persoană.
.3) Iubirea demonstrată prin fapte. Zicala care spune că Iadul e pavat cu bune intenții este corectă. Acest lucru se aplică și în iubire, care trebuie demonstrată. Sfătuiește, ajută financiar, fii un domn, ia în brațe, păstrează secrete, împarte bunurile tale, cooperează în numele binelui, protejează-i cu ceilalți și oferă-te lor. Iată doar câteva exemple. Trebuie să ne arătăm sentimentele pentru ca acestea să se bazeze pe încredere reciprocă, pe parteneriat și pe loialitate.
.4) Nu renunța la iubire în fața decepției. În această viață, în orice moment, sentimentele noastre sunt puse la încercare. Se întâmplă adesea ca celălalt să nu corespundă așteptărilor pe care noi ne construim în jurul lui, căci iubirea puternică ne face orbi. Din această cauză, defectele celuilalt ne bagă bețe în roate. Apoi vine un moment când nu mai putem continua cu relația, generând astfel o traumă serioasă. Persoana rănită discreditează iubirea și nu mai are încredere în alte persoane. În acest moment, să nu vă gândiți că este sfârșitul. Mai sunt multe alte motive pentru care să trăiți și să căutați fericirea. Mai întâi, nu toată lumea este la fel. Cine știe? Poate că vei găsi pe cineva care nu este perfect, dar cu care poți împărți momente frumoase. Acest lucru este rar în ziua de astăzi, dar nu imposibil. Mai apoi, fericirea trebuie să vină din interior. O persoană cu valori, cu credință, cu o familie bună și cu ocupație poate face acest lucru. Celălalt este doar o extensie a norocului tău. Ceva ce completează, ca să spunem așa. Când luăm decizia interioară de a fi fericit, tot universul este de partea noastră. Întotdeauna adu-ți aminte că orice se va întâmpla, nu renunța la tine.
.5) Iubirea ca pretext pentru a te sustrage regulilor. Majoritatea oamenilor au trecut prin situații în care celălalt folosește iubirea ca argument pentru a face anumite acțiuni. De exemplu, într-o criză de gelozie, el își poate bate sau chiar ucide rivalul, poate să înșele ca să fie acceptat, poate să fure ca să pară bogat, sau poate împiedica libertatea celuilalt, poate să îl persecute până la finalul relației, ca să dețină controlul și pentru ca celălalt să se îndoiască mereu de sine. Sentimentul acesta nu se poate numi iubire. 1 Corinteni 13 ne spune că iubirea nu este invidioasă, nu este mândră, nu este arogantă. Ea nu face nimic care să fie un inconvenient, nu își urmărește interesele proprii, nu se enervează, nu ține ranchiună, ci se bucură de adevăr. Ea susține totul, ea crede totul, ea speră totul. Iubirea nu se va termina niciodată.
.6) Iubirea secretă. Tu te-ai gândit vreodată la câți oameni ai cunoscut în viața ta? Mulți dintre voi nu ați făcut-o. Avem relații sociale în familie, la serviciu, în cartierul nostru, și chiar în orașele învecinate. Numim acest tip de relație constantă și de durată. Alte relații sociale: când ne întâlnim cu oameni pe stradă, când ne împrietenim cu cineva virtual pe internet, pe telefon etc. Numim acest tip de relație virtuală. În ambele cazuri, stârnim în alții numeroase alte sentimente interesante, ca o iubire platonică. Noi știm că suntem în mod continuu apărați de acești îngeri umani care ne ajută. În acest caz, iubirea secretă este sănătoasă și, descoperind-o, putem experimenta un sentiment unic de împlinire. Fericiți cei care iubesc și sunt iubiți, pentru că al lor este Raiul.
.7) Pașii până la iubirea totală. Întâi, ne întâlnim cu o persoană care ne atrage atenția în mod estetic, ceea ce se numește atracție fizică. În acest moment știm foarte puțin despre celălalt în materie de gust și valori. Cei care cred în dragostea la prima vedere sunt romantici și idealiști. Și spun asta din experiența personală, pentru că nu este posibil să iubești pe cineva la prima vedere. După ce ne stârnește interesul, începem să investigăm ținta puțin câte puțin. Cu cine locuiește, unde lucrează, dacă este sau nu căsătorită, ce obiceiuri are, și dacă avem lucruri în comun, putem să începem o conversație dacă simțim că interesul este mutual. Din acest moment vor începe alte întâlniri și alte conversații între cei doi. În această etapă, contactul în cuplu este mai mare și putem afla defectele și calitățile celuilalt. Dacă interesul persistă din ambele părți, relația evoluează o logodnă sau poate între un mariaj de durată. În acel moment, da, când există cel puțin doi sau trei ani de coabitare și când există destule intimitate cu această persoană, putem spune că îi iubim sau nu cu mai multă siguranță. Se întâmplă ca acest sentiment să crească și să se transforme într-o dragoste totală.